Agenții de lipire exercită un efect de umectare asupra substraturilor de lipit; în condiții specifice de temperatură, presiune și timp, ele facilitează difuzia de suprafață sau internă pentru a genera substanțe cu rezistență mare de aderență. Majoritatea agenților de lipire sunt rășini termoplastice cu greutate-moleculară- scăzută; la temperatura camerei, ele există fie sub formă de lichide vâscoase sau solide de la sine, fie devin fluide atunci când sunt combinate cu solvenți corespunzători.
Pentru a funcționa eficient ca agent de aderență, o substanță trebuie să îndeplinească următoarele criterii: ① Trebuie să prezinte o bună compatibilitate cu rășina adezivă principală. ② Agentul de aderență în sine trebuie să aibă o puternică aderență inerentă. ③ Efectul său de aderență trebuie să fie durabil și să prezinte variații minime în timp. ④ Nu trebuie să interfereze cu procesul de vulcanizare a cauciucului.
În formulările tipice pentru adezivii sensibili la presiune-pe bază de cauciuc- (PSA), proporția optimă de rășină de aderență este de aproximativ o parte pe o parte din greutatea elastomerului cauciuc. Dacă rășina are un punct de înmuiere ridicat, o cantitate mai mică poate fi suficientă; invers, dacă punctul de înmuiere este scăzut, trebuie utilizată o cantitate mai mare. În plus, atunci când se fabrică produse PSA care necesită o rezistență excelentă la îmbătrânire, este esențial să se acorde prioritate selecției de rășini de aderență cu stabilitate superioară la îmbătrânire-cum ar fi rășini de petrol aliciclice, esteri de colofoniu hidrogenați sau rășini terpenice-care conțin puține sau deloc legături duble în structurile lor moleculare. La fabricarea benzilor de izolare electrică, rășinile lipiciante cu proprietăți superioare de izolare electrică ar trebui să fie selectate ori de câte ori este posibil.
Atunci când se fabrică produse PSA de calitate medicală-, rășinile de aderență acide-cum ar fi colofonia și derivații săi sau anumite rășini modificate cu fenol-formaldehidă-poate declanșa adesea dermatită; prin urmare, trebuie avută mare grijă în timpul selecției lor. În schimb, atunci când se fabrică produse de gamă inferioară-, costul rășinii de aderență devine un aspect principal.
În general, agenții de aderență care posedă o greutate moleculară relativă adecvată, o structură moleculară ramificată, grupări funcționale polare sau semi{0}polare și grupurile care oferă o piedică sterică au tendința de a prezenta efecte de aderență superioare; acest principiu servește ca referință utilă pentru proiectarea și selectarea agenților de aderență. Diferitele tipuri de rășini de aderență disponibile includ rășini terpenice, rășini petroliere, rășini copolimerice, colofoniu, colofoniu hidrogenat, colofoniu polimerizat, esteri de colofoniu glicerol, rășini cumarone-indene, colofonii modificate și altele.
